Nişte nesimţiţi (I)

De vreo oră nu am cablu TV. În schimb, am purici. Mulţi, foarte mulţi şi toţi pe ecranul televizorului. Da, plouă. Nu e furtună, nu se rup copaci, nu ne inundăm. Plouă mocăneşte, mai tună, mai fulgeră, dar nu e rupere de nori. Şi chiar dacă ar fi fost, tot n-ar fi trebuit să-mi pice cablul. Dacă mă duc mâine la UPC, mi se va spune că… furtuna le-a distrus nu ştiu ce instalaţie. Textul clasic în condiţii meteo nefavorabile.
În urmă cu aproape două săptămâni era soare, cald, frumos. Nu am avut cablu de vineri de la ora 11.00 până sâmbătă seara la ora 20.00. Dar am avut ocazia să ascult toată coloana sonoră a robotului telefonic de la UPC. 15 minute, până s-a eliberat un operator. Probabil singurul aflat la serviciu… Când mă pregăteam să cer un bis, a răspuns doamna cea amabilă şi plină de înţelegere faţă de situaţia neplăcută în care mă aflam. Nu a putut folosi scuza cu vremea neprielnică, normal. Dar mi-a explicat ceva legat de un transformator, o avarie, o echipă tehnică pe teren şi tot aşa. Problema s-a rezolvat cu întârziere, că echipa a avut mult de muncă… Şi mi s-a explicat că, în cazul în care vreau să mi se scadă din factură cele două zile fără cablu trebuie să fac o cerere scrisă şi… poate va fi aprobată, dar nu bagă nimeni mâna în foc. Da, asta e infrastructura noastră, dacă plouă e belea, dacă e soare, iar nu e bine, dacă ninge – jale mare. Iar dacă te duci să te cerţi cu cineva, tot tu eşti de vină, că nu dai dovadă de înţelegere şi toleranţă.