Dor de stadion… iunie 29, 2009
Posted by vochina in Câmpina.2 comments
De când s-a desfiinţat FCM Câmpina, nu am mai fost la stadion, la o partidă de fotbal. Şi zău că îmi era dor. Aşa că, meciul de vineri seară, dintre două formaţii de veterani ai Câmpinei (foşti jucători de la Poiana şi Unirea) a picat taman bine. Şi chiar m-am simţit excelent. Eu ca eu, dar cei de pe teren au fost de-a dreptul formidabili. Nu mai aveau viteza de altădată, nici driblingurile poate că nu le ieşeau, dar se vedea la ei o bucurie fantastică de a juca, de a se distra, de a se simţi bine. Nu cred că exagerez dacă spun că, pentru Câmpina, „partida veteranilor” a constituit un eveniment sportiv. Unul organizat pe foarte, foarte puţini bani, din buzunarul celor de pe teren.
După potopul de sâmbătă… iunie 28, 2009
Posted by vochina in Câmpina.2 comments
Câmpina, intersecţia străzilor B.P. Hasdeu şi Ion Heliade Rădulescu, sâmbătă la prânz, după primul potop.
Isteria asfaltărilor iunie 28, 2009
Posted by vochina in Câmpina.add a comment
Unde mă duc prin Câmpina aud de „minunea” asfaltărilor. Oamenii-s mulţumiţi, unii laudă Primăria, alţii speră ca acesta să fie doar începutul. Urc în taxi, vorbim de asfaltare, mă duc la soacră, vorbim de asfaltare, dau de mătuşă, evident că discutăm de asfaltare, mă întâlnesc cu prieteni, simple cunoştinţe ori neamuri, toată lumea se minunează şi e fericită. Marea asfaltare din Câmpina e subiectul zilei. Scriam mai jos de laudele lui Alin Moldoveanu la adresa primarului pe diverse teme. Asfaltarea e una dintre ele. Mamă-mamă, ce treabă bună s-a făcut! Mamă-mamă, ce primar avem! Eu am altă părere şi detaliez.
1. Asfaltarea e ceva normal. Ne minunăm cu toţii tocmai pentru că ne dezobişnuisem să vedem aşa ceva în Câmpina, mai ales pe străzile importante. La noi, exista „marea plombare”. Aproape an de an astupam gropi, ca să mai aibă unii de lucru şi la anu’. Că plombele sunt cam… săltăreţe de felul lor.
2. Acum, se toarnă covor asfaltic. Adică se face exact ceea ce trebuia să se facă de mult. În ultimii şase ani rar s-a făcut aşa ceva. Iar Tiseanu e primar de cinci ani.
3. Se repară şi trotuarele. Mamăăăăă, ce minune! Păi nu e normal?! Sau nu mai ştim ce e aia normalitate?!
4. Se tot invocă faptul că acum are municipalitatea bani pentru astfel de lucrări. Aiurea! Bani au existat tot timpul, dar s-au dus în alte direcţii. Nah, că s-au găsit bani în an de criză! Păi dacă s-au găsit pentru manifestările culturale ale d-nei Jenica Tabacu, nu era normal să se găsească şi pentru asfaltări?
5. De curiozitate, am să fac un calcul – cât au costat toate asfaltările din Câmpina, din acest an şi am să compar suma totală cu cea alocată acţiunilor acelea cu „balconul” şi „magiunul”. Pare interesant, nu?
P.S. 1 – Strada Pictor Grigorescu nu e gata. Mai trebuie turnat un strat de asfalt, dar după ce vor catadicsi cei de la HidroPrahova să-şi rezolve problema cu conducta de apă.
P.S. 2 – În curând va intra la asfaltare şi Strada Griviţei.
Mă tem că Alin Moldoveanu o să facă diabet iunie 28, 2009
Posted by vochina in Câmpina.Tags: Alin Moldoveanu, Horia Tiseanu
4 comments
De ce? De atâtea dulcegării la adresa primarului Horia Tiseanu. Nu ştiu cum vorbesc oamenii ăştia doi între patru ochi sau la partid, dar la şedinţele Consiliului Local… e belea. Alin exagerează cu laudele, cu felicitările, mai trebuie să aplaude şi tacâmul e complet. Uneori simt că mi se apleacă. Şedinţă de şedinţă, Alin Moldoveanu îl ridică în slăvi pe primar, iar primarul se umflă în pene. Iar laudele astea vin din partea celui care, până mai ieri, îl ataca vehement pe Tiseanu, trimitea adrese peste adrese la DNA în privinţa „porcăriilor” făcute de primar, vorbea despre Tiseanu ca despre ultimul om, a fost la un pas să se bată cu echipa de campanie a primarului şi multe altele. Sunt prea proaspete lucrurile astea pentru a putea fi uitate aşa uşor. Şi totuşi, Alin nu ratează nici o ocazie să-i aducă osanale lui Tiseanu, asta ca să nu folosesc o expresie tipic românească pentru cineva care se ploconeşte adânc în faţa altuia. Nici măcar cei foarte apropiaţi primarului nu vin cu texte din astea care să crească glicemia. Recunosc – sunt dezamăgită de Alin Moldoveanu. Dacă aşa a fost conjunctura şi a ajuns în acelaşi partid cu Tiseanu, nu cred că e nevoie de atâta linguşeală şi atâtea laude. Pe bune. Să-i spună cineva înainte să dea în diabet!
Consilierii locali în faţa Jenicăi Tabacu – fâssssssssss! iunie 26, 2009
Posted by vochina in Câmpina.Tags: Alin Moldoveanu, Consiliul Local Campina, Jenica Tabacu
5 comments
La şedinţa trecută a Consiliului Local Câmpina, Jenica Tabacu a lipsit. Trei sferturi dintre consilieri plus primarul Tiseanu au atacat-o în lipsă. Un atac neaşteptat de puternic. Din toate direcţiile. Cu acuzaţii grave. Ieri, din nou şedinţă. Aşa cum mulţi dintre noi am anticipat, nu s-a mai întâmplat mare lucru. Că… de data asta era prezentă şi d-na Tabacu. Iar consilierii locali s-au fâsâit brusc, demonstrând, practic, ceea ce n-ar recunoaşte nici în ruptul capului – că se tem de Jenica Tabacu. Mai degrabă, de gura ei, dar şi de cei care o susţin. O susţinere care a mai slăbit, dar încă mai există, nu se ştie pentru câtă vreme. Pe scurt…
1. Alin Moldoveanu – strategie de… grădiniţă. Alin a încercat să o ia puţin prin învăluire pe Jenica Tabacu, ridicând o minge la fileu colegului de partid Daniel Telegescu, membru în Comisia de cultură, condusă de Jenica. Telegescu a picat ca un fraier (scuze pentru limbaj, dar ăsta e adevărul), a acuzat-o pe d-na Tabacu că e dictatoare, că nu se poate discuta cu ea la comisie, că face doar ce vrea. Şi nu l-a susţinut nimeni, deşi mai erau acolo un Viorel Bondoc, un Marian Dulă, membri în aceeaşi comisie şi nemulţumiţi de „dictatura” d-nei Tabacu. Au tăcut mâlc chiar şi atunci când Jenica a ripostat vehement. Iar Alin… probabil obosise.
2. Jenica Tabacu – e acoperită legal. Acoperită de hârtii, desigur, legate de tot ceea ce înseamnă acţiuni organizate de ea pe bani publici. Sunt convinsă că aşa este. Sunt absolut sigură că totul a fost legal şi că există justificare pentru fiecare bănuţ în parte. Sunt la fel de convinsă că alţii au avut grijă să existe hârtii, să fie totul în regulă şi mă refer la directorii celor două instituţii culturale – Casa Tineretului şi Casa de Cultură – directori care au şi semnat actele oficiale. Nu de alta, dar era în joc postul fiecăruia dintre ei şi, în plus, eu personal cred că d-na Tabacu habar nu are ce şi cum e treba cu hârtiile, deconturile, justificările scrise etc.
3. Când vorbea Jenica Tabacu, parcă o auzeam pe Monica Ridzi. Că există justificare pentru fiecare cheltuială, că putea orice consilier să se intereseze de fiecare acţiune în parte şi ea i-ar fi dat detalii, că a auzit de acuzaţiile ce i-au fost aduse şi nu înţelege de ce s-a ajuns aici, că totul a fost transparent, că imaginea i-a fost pătată după o viaţă de muncă şi că nu va ezita să apeleze la instanţă pentru că toţi cei care acuză trebuie să-şi demonstreze afirmaţiile, că i s-a adus un grav prejudiciu de imagine etc. Ok, perfect! Totul a fost legal. Dar moral? Ştim bine cât de mult au costat acţiunile culturale ale d-nei Tabacu, că le-au plătit câmpinenii. Şi mai ştim şi cine i-a satisfăcut mofturile. Să pozezi acum într-o sfântă, când din gura autorităţilor nu auzi decât de criză economică, mi se pare prea mult, oricât de tolerant ai fi! Iar eu cred că am fost foooaaaarte tolerantă cu Jenica Tabacu. Aş vrea să le aflu părerea celor câteva sute de câmpineni disponibilizaţi în acest an. Oare cum le-au influenţat lor viaţa nişte acţiuni culturale făcute pe bani grei, le-or fi redus din stres?!
4. Balconul înflorit – 75 de înscrieri. Un număr anunţat de Jenica Tabacu chiar cu oarece mândrie. 75 de câmpineni s-au înscris la concursul „Balconul înflorit”. Oaaauuu! 75 din câţi? Din peste 38.000. E, hai, că sunt familii, că mai stau oameni şi la case, să spunem altfel – 75 din 14.000 (numărul oficial al locuinţelor din Câmpina). Iar din cei 75, eu cred că vreo 60 au an de an balcoanele la fel de frumoase ca acum, că aşa le place. Nu te poţi lăuda cu 75 de înscrieri! Din contră.
Ghinion curat pentru copiii de la Hagianu Mircea Junior iunie 24, 2009
Posted by vochina in Românica.add a comment
38 de copii din Câmpina, legitimaţi la clubul de fotbal condus de antrenorul Mircea Hagianu, s-au tăiat în cioburi, pe plaja din staţiunea Eforie Sud. Copiii au venit în cantonament împreună cu antrenorii lor şi câţiva părinţi. Astăzi, în timp ce efectuau alergări uşoare pe plajă, copiii s-au plâns antrenorilor că s-au rănit la picioare. Sub nisipul destul de fin de pe plajă, ei au descoperit cioburi, cuie şi scoici tăioase. După cum a povestit Mircea Hagianu, părinţii şi antrenorii s-au apucat să adune obiectele ascuţite din nisip şi au avut surpriza să descopere că pe plajă nu se aflau doar scoici şi cioburi, ci şi scânduri în care erau înfipte cuie ruginite. Anii trecuţi, în zona respectivă exista o scenă din lemn, care a fost demontată, dar resturile nu au fost strânse. S-a adus nisip, iar urmarea – au resimţit-o pe pielea lor copiii din Câmpina. Dar nu numai ei, ci şi turiştii prezenţi la Eforie şi care au declanşat un adevărat scandal din cauza mizeriei şi pericolului de pe plajă. Operatorul de plajă a fost amendat pentru toate aceste probleme, după ce la faţa locului s-a deplasat o echipă de la Direcţia Apele Române Dobrogea Litoral. În plus, situaţia de la Eforie Sud este analizată de o echipă de control detaşată de Ministerul Turismului. Antrenorul Mircea Hagianu dă asigurări că acum toţi copiii se simt acum bine, ceea ce, la urma urmei, contează cel mai mult. Cât despre litoralul românesc… pe cai, fraţilor, spre alte mări!
Ridzi, of, of, măi, măi iunie 24, 2009
Posted by vochina in Românica.Tags: Monica Iacob Ridzi
add a comment
Când era europarlamentar, iar partidul său nu se afla la guvernare, Monica Iacob Ridzi, actualul ministru al Tineretului şi Sportului, nu rata nici o ocazie să întrebe cum sunt cheltuiţi banii pentru diferite programe. Acum, ea este cea întrebată şi… s-a supărat.
Nu ştiu ce părere au alţii, dar mie mi se pare că femeia asta are un tupeu incredibil. Sunt sigură că e acoperită cu acte pentru fiecare eurocent cheltuit cu spectacolele ei. Dar sunt la fel de sigură că, din punct de vedere moral, oricât ar încerca partidul, petele doamnei Ridzi nu le va putea scoate nimeni. În timp ce poporul strânge şi tot strânge cureaua, că aşa ne-au sfătuit preşedintele şi premierul, Monica Iacob Ridzi comite una dintre cele mai mari greşeli din ultimii ani şi nici măcar nu regretă. Sunt convinsă că, dacă ar lua-o de la capăt, ar face acelaşi lucru şi tot 75.000 euro ar da pe nenorocita aia de scenă de la Costineşti sau 50.000 euro – pe scena de la Bucureşti. Cheltuielile acelea incredibile şi absolut nejustificate îi pun pe reprezentanţii PD-L într-o situaţie nefericită. Nu le plâng de milă, doar constat. Cum mai pot ieşi acum parlamentarii PD-L din teritoriu, de exemplu, să explice electoratului ce probleme are ţara din cauza crizei economice, când un ministru PD-L se joacă fix cu banii publici?! Cu mulţi, foarte mulţi bani publici… Cum să le mai ceri oamenilor să înţeleagă, când criză e doar pentru unii, iar pentru alţii ba?! Că asta e realitatea, doar unii au probleme, în timp ce alţii…
P.S.1 – Cât de penibilă a putut fi azi Raluca Turcan, la o emisiune televizată, rostind o frază „genială”: „Toată lumea ştie că Elenei Băsescu îi place trupa Voltaj, deci era normal să fie la acel spectacol, alături de Monica Iacob Ridzi”. Deci pedeliştii nici nu mai ştiu ce explicaţii să dea pentru a-şi scoate ministrul basma curată, încât au ajuns la penibilităţi crase.
P.S.2 – Cât de prost pică pentru PD-L scandalul ăsta cu Monica Iacob Ridzi, la doar câteva zile după ce prezenţa profesorilor la bacalaureat era pusă sub semnul întrebării tocmai din cauza reducerii sumelor alocate cadrelor didactice din comisiile de examinare!
Dacă obosiţi, nu vă opriţi lângă Banca Românească! iunie 24, 2009
Posted by vochina in Câmpina.add a comment
Astăzi am regretat mai mult ca niciodată că nu am avut la mine aparatul de fotografiat. Merita să-i fac o poză unui agent de pază de la una dintre agenţiile din Câmpina ale Băncii Româneşti, cea de pe Bd. Carol I, lângă Piese Auto. Căldură mare, atmosferă încărcată, aglomeraţie. O bătrână (cred că avea peste 70 de ani), doamnă bine, de altfel, oboseşte şi se aşează pe marginea geamului sediului bancar, pe trotuar. În secunda următoare, din sediul băncii ţâşneşte agentul de pază, care începe să turuie: „Vă rog să vă ridicaţi imediat, aici nu aveţi voie să staţi, e firmă privată, căutaţi o… bancă!” Femeia se ridică cu un aer vinovat şi pleacă, poate în căutarea unei… bănci din lemn (inexistente în zona respectivă). Sinceră să fiu, mie mi s-a părut exagerată reacţia agentului. Ştiu că instituţiile bancare au nişte reguli, dar femeia aia în nici un caz nu arăta ca o infractoare, ci ca o… bătrână de pe care curgeau toate apele. În plus, era o bucăţică de zid exterior, treceau zeci de oameni pe acolo, ce se putea întâmpla, la urma urmei?!
Nişte nesimţiţi (II) iunie 23, 2009
Posted by vochina in Personale.1 comment so far
Aseară, în timp ce scriam la textul anterior, cel cu picatul cablului TV, a fost o pană de curent de câteva minute. Apoi nu am mai avut net. Am continuat să scriu dimineaţă. Cablu tot nu am. Dar sunt fericită că am… apă.
Nişte nesimţiţi (I) iunie 23, 2009
Posted by vochina in Personale.1 comment so far
De vreo oră nu am cablu TV. În schimb, am purici. Mulţi, foarte mulţi şi toţi pe ecranul televizorului. Da, plouă. Nu e furtună, nu se rup copaci, nu ne inundăm. Plouă mocăneşte, mai tună, mai fulgeră, dar nu e rupere de nori. Şi chiar dacă ar fi fost, tot n-ar fi trebuit să-mi pice cablul. Dacă mă duc mâine la UPC, mi se va spune că… furtuna le-a distrus nu ştiu ce instalaţie. Textul clasic în condiţii meteo nefavorabile.
În urmă cu aproape două săptămâni era soare, cald, frumos. Nu am avut cablu de vineri de la ora 11.00 până sâmbătă seara la ora 20.00. Dar am avut ocazia să ascult toată coloana sonoră a robotului telefonic de la UPC. 15 minute, până s-a eliberat un operator. Probabil singurul aflat la serviciu… Când mă pregăteam să cer un bis, a răspuns doamna cea amabilă şi plină de înţelegere faţă de situaţia neplăcută în care mă aflam. Nu a putut folosi scuza cu vremea neprielnică, normal. Dar mi-a explicat ceva legat de un transformator, o avarie, o echipă tehnică pe teren şi tot aşa. Problema s-a rezolvat cu întârziere, că echipa a avut mult de muncă… Şi mi s-a explicat că, în cazul în care vreau să mi se scadă din factură cele două zile fără cablu trebuie să fac o cerere scrisă şi… poate va fi aprobată, dar nu bagă nimeni mâna în foc. Da, asta e infrastructura noastră, dacă plouă e belea, dacă e soare, iar nu e bine, dacă ninge – jale mare. Iar dacă te duci să te cerţi cu cineva, tot tu eşti de vină, că nu dai dovadă de înţelegere şi toleranţă.
Vochina's Blog 