jump to navigation

Nu e glumă – avocaţii se judecă şi cu clienţii lor! iulie 29, 2009

Posted by vochina in Românica.
add a comment

E o practică în avocatură la care s-a ajuns pornind de la numărul foarte mare al proceselor care au ca obiect case ori terenuri. Avocaţii, în special cei tineri şi care au mirosit rapid „afacerea”, s-au apucat să ceară drept onorariu… cotă parte din casa sau din terenul ce făceau obiectul dosarului. Clientul, interesat doar să câştige procesul respectiv, poate că nu dădea atenţie prea mare înţelegerii cu avocatul, poate că nici nu pricepea bine ce dorea „apărătorul” lui, poate credea că-l… duce sau că e vorba de contravaloarea în bani. Lucrurile se lămureau după ce procesul era câştigat, iar avocatul, cu hârtia în mână, îşi cerea „bucata”. În general, e vorba despre terenuri bine amplasate, că doar nimeni nu şi-ar dori vreo văgăună cine ştie pe unde. Şi de aici începe circul, clientul îşi dă în judecată avocatul, deşi au fost cazuri când s-a întâmplat invers. Cine câştigă, e clar, nu-i aşa?

P.S. – Sursele mele sunt sigure şi spun că treaba asta se practică de câţiva ani. Că sunt destui avocaţi care dau pe dinafară de… terenuri obţinute în acest fel. Eu habar nu am avut până nu am dat peste… un client care şi-a împărţit terenul cu avocatul.

Reclame

Şcolile din Prahova, evaluate şi reorganizate iulie 29, 2009

Posted by vochina in Românica.
add a comment

Sună… într-un mare fel, dar asta este expresia folosită de reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean. Ce înseamnă, de fapt? Că Ministerul Educaţiei vrea să ştie câte persoane ar trebui să fie disponibilizate la nivelul judeţului Prahova şi a cerut Inspectoratului Şcolar să numere elevii şi să reorganizeze clasele, inclusiv să le comaseze, acolo unde e cazul. De altfel, ministerul a trimis o adresă în toate judeţele, la toate inspectoratele de profil, prin care cere diminuarea numărului de posturi didactice. Sunt avuţi în vedere în special suplinitorii. În Prahova, sunt destul de mulţi, deoarece e deficit de profesori titulari. Iar „titularii” nu se duc la ţară, asta ştim cu toţii, iar la ţară deficitul e şi mai mare! Un profesor din Câmpina îmi spunea azi că n-ar fi exclus ca ministerul să stabilească şi o normă privind disponibilizările. Aşa cum s-a întâmplat la Botoşani, unde 85 de cadre didactice (fără normă întreagă) au primit hârtiuţa înainte de orice evaluare sau organizare.

Domnule Tiseanu, e caniculă! Oficial… iulie 23, 2009

Posted by vochina in Câmpina.
Tags:
2 comments

Mori cu zile în oraşul ăsta numit Câmpina. Pardon, municipiu! Nu o cişmea, nu o pompă mică-mică, nu mai vorbesc de cort de prim-ajutor. Nimic. Iar primarul Tiseanu declară în Zarva că n-a fost cazul să ia măsuri anti-caniculă, că n-a fost… caniculă. Dar e acum!!! Suntem sub incidenţa codului galben de caniculă. Te topeşti pe stradă, lucru de care nu-ţi poţi da seama, desigur, din maşina în care e pornit aerul condiţionat. Cât merge Horia Tiseanu pe jos, prin Câmpina? M-am enervat teribil! De azi e, oficial, caniculă. Dar zilele trecute a fost foarte cald, ardea pământul. Trebuie ca indicele de confort termic să depăşească pragul critic pentru luarea unor măsuri?! Asta e deja aroganţă!

Mormântul lui Grigorescu, plin de buruieni şi uitare, într-un cimitir din Câmpina iulie 22, 2009

Posted by vochina in Câmpina.
Tags: ,
4 comments

Ieri s-au împlinit 102 ani de la moartea pictorului Nicolae Grigorescu. Un artist a cărui viaţă a fost strâns legată de cea a Câmpinei, a trăit aici din 1890 şi până a murit. Date despre viaţa şi opera lui Grigorescu găsiţi destule pe net. Mormântul, însă, îl găsiţi în cimitirul de pe Strada Bobâlna, din Câmpina.

Mormant Grigorescu 1

Un mormânt năpădit de buruieni, un mormânt unde nu ai unde pune o floare sau aprinde o lumânare. Da, din păcate, autorităţilor locale nu le pasă. Sunt alte lucruri mai importante. Politica e mai importantă decât simbolurile, decât artiştii adevăraţi, decât un mormânt. Sunt sigură că dacă face cineva un sondaj în Primărie, puţini ar fi cei care ar şti unde e înmormântat Grigorescu. Poate nici mulţi dintre câmpineni nu ştiu. Primarul Tiseanu o fi ştiind? Preşedintele Comisiei de Cultură, Jenica Tabacu, o fi ştiind? Aşa ar fi arătat şi mormântul lui Hasdeu, dacă savantul ar fi fost înmormântat la Câmpina? Le-o fi, oare, ruşine autorităţilor locale că au uitat complet de marele Nicolae Grigorescu. Un pictor intrat în istoria ţării, ceea ce nu cred că se va putea spune vreodată de cei ce ocupă vremelnic o funcţie în administraţie. Da, e trist!

P.S. 1 – Muzeul Judeţean de Artă Prahova organizează joi şi vineri, la Câmpina şi Brebu, „Zilele Nicolae Grigorescu”. Sunt câteva acţiuni care se desfăşoară la Muzeul Grigorescu, respectiv la Muzeul Casa Domnească din Brebu. Autorităţile câmpinene nu organizează nimic.
P.S. 2 – Despre schiţele marelui pictor, câştigate în instanţă de Primăria Câmpina, nu se mai aude nimic. Sunt tot la Bucureşti, că nu prea are cine să se bată pentru ele.
P.S. 3 – Despre preluarea de către autorităţile locale a Muzeului Grigorescu… vom mai auzi, probabil, peste ani şi ani. Subiectul, fierbinte la un moment dat, s-a stins, iar influenţele politice sunt folosite pentru alte lucruri, care să aducă voturi.
P.S. 4 – În alte state europene, cimitirele în care se găsesc mormintele oamenilor mari ai ţării respective şi lumii au fost incluse în circuitele turistice. Am acum la îndemână doar două poze, cu mormintele lui Alexandre Dumas fiul şi Hector Berlioz, situate în Cimitirul Montmartre din Paris. Sigur, nici nu poate exista comparaţie, dar măcar un pic mai multă atenţie n-ar merita şi Grigorescu, fie măcar şi pentru simplul motiv că a iubit şi pictat Câmpina?!

Dumas si Berlioz

În ţara lui Papură-Vodă, în oraşul lui Tiseanu-Vodă iulie 21, 2009

Posted by vochina in Câmpina.
14 comments

Îmi propusesem să fiu mult mai tolerantă, aşa, în general. Cu ideea asta m-am întors din concediu, dar şi cu resemnarea că la noi nu va fi niciodată ca la alţii, din toate punctele de vedere. Mai ales în ceea ce priveşte infrastructura. Resemnarea a rămas valabilă, faza cu toleranţa, însă, mi-a trecut repede. Că nu poţi fi tolerant cu unii care-şi bat joc de tine ca om, ca şi cetăţean, ca şi contribuabil.

Primăria Câmpina a comandat un studiu de management al traficului rutier din municipiu pe baza căruia, se spune, se vor stabili soluţiile pentru fluidizare. Studiul ăsta va fi realizat de firma Search Corporation SRL Bucureşti contra sumei de 1,5 miliarde lei vechi. Nu comentez acum cum a câştigat firma selecţia de oferte, cine e în spatele ei şi care-i sunt prietenii politici. Ne-am obişnuit cu treburile astea, deşi nu sunt normale. Pe mine altceva m-a intrigat.  Doi dintre angajaţii Casei Tineretului (Marcel Popescu – referent tehnic şi Mihai Pascu – referent sportiv) au fost detaşaţi temporar la Primărie şi puşi să… NUMERE MAŞINILE DE PE STRADĂ! Vă asigur că nu am luat-o razna. Nu eu! Deci doi oameni trecuţi de 50 de ani, unul ocupându-se de problemele tehnice şi de sonorizare de la Casa Tineretului, iar celălalt – de activităţile sportive, merg acum pe străzile Câmpinei şi numără maşinile. Se duc, de exemplu, într-o zonă, stau o oră sau două şi numără maşinile care trec într-un singur sens, apoi schimbă zona, apoi revin şi numără pe sensul celălalt şi tot aşa. Zi de zi. Pe baza datelor furnizate de ei, firma aia care încasează 1,5 miliarde va realiza un studiu de trafic. Vouă vi se pare normal ceea ce se întâmplă aici? Mie mi se pare că e bătaie de joc. Şi nu, nu am aflat treaba asta de la cei doi angajaţi ai Casei Tineretului, ci de la unii care se temeau că vor ajunge tot acolo, de la alţii care se amuzau de situaţie, iar confirmarea a venit din partea unui poliţist căruia i-a atras atenţia „unul care stătea pe trotuar şi număra maşini, săracul”.

Cine a zis că Dacia nu e o maşină puternică?! iulie 20, 2009

Posted by vochina in Câmpina.
add a comment

Iată, a dărâmat ditamai stâlpul. Pe Bd. Nicolae Bălcescu din Câmpina, azi dimineaţă. Conducătorul auto a ferit un pieton imprudent şi… s-a oprit în stâlp.

Accident Dacie

Bine v-am regăsit! iulie 20, 2009

Posted by vochina in Personale.
1 comment so far

S-a dus concediul meu. Gata. Acum încerc să reintru în normal şi să mă obişnuiesc cu ideea că… trebuie să merg la muncă. Cam greu, dar asta e! Oricum, am strâns destule lucruri pentru cutia mea cu amintiri. Se tot adună poze, suveniruri, gânduri. Tot ceea ce e frumos trece, însă, repede… Prin urmare, aşa a trecut şi concediul meu. Mă gândesc deja la următorul.