jump to navigation

Nu mai pot cu cocolino/papucino, prostamol şi termopane! aprilie 24, 2009

Posted by vochina in Românica.
1 comment so far

Cât de idioţi ne cred cei care „creează” porcăriile astea?! Păi să încerce unul dintre noi să-l imite pe şef chiar în spatele lui să vedem dacă reacţia acestuia e cea din reclama aia tâmpită cu „omul care-l face pe şef să râdă”. Cocolino cu papucino şi prosopino – reclama asta îmi provoacă o singură reacţie – să arunc cu papucii mei pufoşi şi proşti (în fiecare lună îmi iau altă pereche) fix în televizor. Apropo, aţi sesizat că aproape jumătate dintre reclamele televizate sunt la medicamente?! De ce oare? Că astea sunt produse care se vând oricum. Aia cu prostamolul m-a enervat la culme, iar când am scăpat de ea a apărut cea cu prostenalul. Apoi femeia care stă toată ziua la baie în timp ce soţul e la serviciu şi pe care-l înţeleg de ce mai are şi şedinţă până seara târziu. Apoi vin algocalminul, cele pentru răceală şi gripă etc. Dacă ar fi să ne luam după reclame, suntem un popor care nu face pipi, are dureri de cap şi îi cad protezele dentare. Că uitasem de Fixodent ori Corega. La fel de tare mă stresează reclamele la geamurile termopan. Măcar pe ăştia îi înţeleg, că firmele din domeniu dau faliment pe capete. Ah, da, şi mai suntem un popor cu multă mătreaţă.

Reclame

Cum am făcut ca toată lumea din Carrefour Express să se uite la mine aprilie 24, 2009

Posted by vochina in Personale.
2 comments

Mă duc şi eu ca tot omul la Carrefour Express în Câmpina să-mi fac unele cumpărături. Din fericire pentru mine, nu prea multe şi o să vedeţi de ce spun asta. Cumpăr eu ce cumpăr, ajung la casă, plătesc, pun cumpărăturile într-o sacoşă, sacoşa în căruţ şi mă îndrept spre ieşire. Când să ies… începe să ţiuie nenorocirea aia de la uşă, sistemul acela de alarmare împotriva furturilor. La uşă… eu, una bucată Vochină şocată. Lume multă la case, în market, lume curioasă să vadă hoţul. Vin „băieţii veseli” şi mă roagă să trec într-o parte pentru control.  Îmi cer bonul, le dau bonul, vor să se uite în sacoşă, îi las să se uite în sacoşă. Ce era pe bon era şi în traistă. Mă roagă să trec prin dreptul instalaţiei de la uşă. Trec… linişte. Unul dintrei ei îmi trece poşeta prin dreptul uşii, linişte. Încerc să trec iar cu sacoşa, începe să ţiuie  drăcia aia. Iar se uită lumea. Eu încep să mă enervez. Băieţii încep să scoată din sacoşă produsele pe rând. Au tot scos, nu ţiuia nimic, până la o cutie de cremă de la Ana Aslan. Aia era beleaua. Apărea pe bon ca fiind plătită, dar avea sigiliu dublu. Şi ne-am chinuit pe rând să desfacem amabalajul, până m-au apucat toţi dracii şi l-am făcut praf. Am ajuns acasă doar cu minuscula cutiuţă de cremă din ditamai cutia de plastic băgată în ditamai cutia de carton. Da, dar am ajuns acasă „curată”, cu un car de nervi, dar fără cazier. Acum mă amuz de situaţie, dar în momentele alea când ţiuia instalaţia şi lumea se holba ca la circ… nu mă prea amuzam. Aşa că, dacă nimeriţi la Carrefour Express şi cumpăraţi crema respectivă, aveţi grijă să le spuneţi fetelor de la casă că e o mică problemă. Dacă vreţi să vină băieţii, nu le spuneţi…

Ce foame de funcţii are actuala putere! aprilie 24, 2009

Posted by vochina in Românica.
add a comment

Eu nu sunt convinsă că decizia asta a Guvernului de a înlocui şefii şi adjuncţii deconcentratelor pe criterii politice e una legală. Cât o fi ordonanţa de ordonanţă, tot nu cred că e un act normativ legal. Pe bune, mi se părea normal ca prefecţii să redevină oameni politici pentru că sunt reprezentanţii în teritoriu ai unui guvern politic. Sunt dispusă să accept asta. Dar pentru ce s-a făcut toată legislaţia aceea cu funcţionarii publici, pentru ce a fost treaba asta capitol aparte în negocierile pentru integrarea în UE, dacă tot ce ne taie capul facem?! O mare porcărie! În naivitatea mea incredibil de mare, speram că va veni vremea când funcţiile publice nu vor mai avea legătură cu politicul, ci doar cu competenţa. Da, ştiu, nu se poate! Foame mare de funcţii, un ciolan care se împarte greu între două partide flămânde, două partide mari şi cu multe obligaţii faţă de sponsori.

P.S. – În Prahova, azi până la ora 13.00, nu se primise nici o notificare cu privire la demiterea vreunui şef de instituţie publică. Se pare, totuşi, că ar exista vreo 10 -11 astfel de notificări. Şi că n-ar fi exclus ca unii dintre cei care vor rămâne în funcţii să fie ulterior trimişi în eşaloanele inferioare prin ordin al vreunui ministru.

Nu-i minunată Românica noastră dragă? aprilie 23, 2009

Posted by vochina in Românica.
7 comments

1. Preşedintele Comisiei pentru administraţie publică şi echilibru ecologic din Camera Deputaţilor, Sulfina Barbu, propune înfiinţarea „patrulelor urbane verzi”, care să fie abilitate de primării să-i amendeze pe cei care aruncă gunoaie pe spaţiile verzi. În opinia Sulfinei Barbu, pensionarii ar putea fi cei care să ajute Poliţia Comunitară la „prinderea făptaşilor”.
Personal, deja vizualizez o imagine cu un pensionar alergând după un puştan care tocmai şi-a aruncat… şerveţelul în parc. Îl prinde şi îl mustră părinteşte sau „buniceşte”, iar băiatul a roşit tot. În acest timp, poliţistul e fericit că a găsit carneţelul în care notează procesele verbale. Cum pensionarul şi puştanul s-au împăcat, poliţistul nu mai trebuie să caute şi pixul.

2. Guvernul a emis o ordonanţă de urgenţă prin care şefii instituţiilor publice din teritoriu pot fi numiţi pe criterii politice.
Ceea ce nu înţeleg eu – de ce a fost nevoie de o ordonanţă pentru a se stabili un lucru care se întâmplă de 20 de ani?!

3. Ministrul Sănătăţii, Ion Bazac, spune că România are nevoie de 2 miliarde de euro pentru dotarea tuturor spitalelor cu aparatură modernă, astfel încât să se ajungă la nivelul de bază din statele membre UE.
Probabil că aşa este. Dar înainte de aparatura ultramodernă şi foarte scumpă, poate n-ar strica să intre Bazac un pic în directorii spitalelor. Că o uşă stricată nu necesită sute sau mii de euro pentru a fi reparată. Saltelele alea împuţite costă destul de puţin. Ca şi seringile de unică folosinţă, ca şi pansamentul, ca şi perfuzoarele, ca şi vata, ca şi sondele etc. Bun, cumpăram aparatură, e necesară, nimic de zis, dar cine se pricepe să lucreze cu ea? Că-mi aduc aminte acum şi mă apucă toţi nervii – computerul tomograf ultraperformant a ajuns de câteva luni la Spitalul Municipal Câmpina şi ne uităm la el cât e de frumos. Nu ştie nimeni să-l folosească! Dar or fi trimis cei din spital pe cineva la specializare?

Nu aţi găsit un prelungitor în toată Primăria?! aprilie 23, 2009

Posted by vochina in Câmpina.
1 comment so far

Probabil că nu, de vreme ce… omul care tundea iarba în curtea Primăriei a fost nevoit să improvizeze treaba asta pentru a-şi putea „conecta” maşina la priză…

cablu

Primăria Câmpina s-a mai procopsit cu un proces aprilie 23, 2009

Posted by vochina in Câmpina.
Tags:
add a comment

Şi când nu ai chef de informaţii tot peste ele dai. Mă duc la Tribunal să mă întâlnesc cu o prietenă şi să discutăm d-ale noastre şi în timp ce o aşteptam aud că Primăria Câmpina s-a mai procopsit cu un proces. Poate nu unul de răsunet, cum au fost altele, dar cu siguranţă un proces generat de indiferenţă, ca să nu folosesc un termen mult mai dur. Un câmpinean din blocul E7 (unul dintre primele construite prin intermediul ANL) a dat Primăria în judecată după ce ani buni s-a rugat de municipalitate să-i încheie contractul final pentru apartamentul pe care îl ocupă în blocul respectiv. Poveste e un pic mai complicată la prima vedere. Locatarii din E7 au contracte de construcţie  încheiate în 2002. După finalizarea apartamentelor, ANL a predat Primăriei imobilul, iar Primăria trebuia încă de acum trei ani să încheie contracte cu locatarii. Nu există nici măcar un contract încheiat. Asta în condiţiile în care oamenii aceia plătesc ratele pentru apartamente la Primărie. Problema lor este aceea că habar nu au cât trebuie să plătească în total, pentru că valoarea apartamentului se stabileşte prin contractul final, exact cel care nu s-a încheiat. O întreagă nebunie. Dar să ajungi tu, cetăţean, să te rogi de reprezentanţii Primăriei să încheie contract cu tine, în timp ce tu, cetăţen, dai nişte bani (şi nu puţini) tocmai Primăriei mi se pare ceva… incredibil! Probabil că o să revin asupra acestui subiect, după ce aflu mai multe detalii.

Vedea-te-aş în căruţă, doamnă Udrea! aprilie 21, 2009

Posted by vochina in Românica.
Tags:
4 comments

Declaraţie stupefiantă a ministrului Turismului, Elena Udrea, în această seară la Realitatea TV:
„Pe drumurile din România, cu multe gropi, se poate merge cu căruţa, se poate face turism de caravană, pentru că în Germania nu există un astfel de turism”.  

udrea1

Măi, ori eu sunt tâmpită şi nu înţeleg nimic, ori femeia asta e dusă bas. Dacă sunt eu tâmpită, nu ar fi o problemă, că ai mei mă acceptă oricum, dar dacă „deficienţa” e la Elena Udrea, e belea, că e ministrul Turismului, e demnitar al statului român, e om politic cu funcţie, e mare şi tare, deci e grav! Cum să spui aşa ceva?! Doamna asta habar nu are ce înseamnă turism de caravană, confundă drumurile rustice cu cele în care îţi rupi picioarele, roţile, ba distrugi şi copitele la cai. Normal că în Germania nu există aşa ceva, că nemţii nici căruţe nu mai au de un car de ani. Dar luaţi dvs., doamnă Udrea, câteva bucăţi de nemţi, îi urcăm într-o căruţă şi îi ducem pe drumurile patriei pline de hârtoape. Păi, a doua oară, ăia nu mai calcă pe urmele Mioriţei. Asta, dacă mai rămân întregi după… turismul de caravană. Mai bine îi ducem cu bicicleta, că şansele de a ocoli gropile sunt mai mari.
Mda, grea treabă! Dar ce ne facem cu drumurile naţionale şi autostrăzile, alea puţine şi proaste, unde numărul gropilor scade doar că se unesc găurile între ele, că pe astea e interzisă circulaţia căruţelor?! Greu la deal cu Udrea în Guvern! În loc să insiste pentru investiţiile în infrastructură, că o infrastructură bună atrage şi turişti mai mulţi, Elena Udrea dă cu bâta-n baltă şi apoi inventează soluţii imposibil de pus în practică. Şi unii o aplaudă.

P.S. – Am stat eu şi m-am gândit mai bine şi cred că titlul corect ar fi „Vedea-te-aş de căruţă, doamnă Udrea!”

Mor de dragul Străzii Plevnei aprilie 21, 2009

Posted by vochina in Câmpina.
Tags:
1 comment so far

Am ajuns să mă cert cu taximetriştii pentru a-i convinge că nu mai vreau să circul pe bulevardul central. Nu, eu vreau pe Schelelor şi apoi pe Plevnei. Străzile astea tocmai au fost reparate – s-au ridicat gurile căminelor de canalizare, s-a turnat stratul de uzură şi apoi asfaltul, pe cea mai mare suprafaţă, se montează borduri.

plevnei-1

E frumos, e civilizat. Îmi pierdusem orice speranţă. Deci se întâmplă şi lucruri bune în Câmpinica. Foarte bine, câmpinenii merită! Şi merită mult mai mult de atât! S-a lucrat repede, surprinzător de repede. Şi chiar bine. O zi-două au existat unele probleme privind devierea traficului (mamă, mamă, la ce scene am asistat joi, în centru, pe Carol I; zău că mi s-a rupt sufletul de poliţistul de la circulaţie depăşit complet de situaţie şi de isteria unor şoferi!). Ce stradă urmează?

Pentru cei care au amintiri legate de Câmpina… aprilie 21, 2009

Posted by vochina in Câmpina.
Tags:
add a comment

Aici a fost Grădina de Vară de pe Bulevardul Culturii. Încă un simbol pus la pământ. Demolarea a costat 350 milioane lei vechi.

gradina-de-vara

În locul Grădinii de Vară va fi construită Casa Căsătoriilor. Nu se ştie când, că se tot amână de la un an la altul demararea lucrării. Într-adevăr, o lucrare costisitoare. Dar nu mă pot abţine să nu mă gândesc – cât de uşor este să distrugem şi cât de greu e să construim! Şi când spun „distrugem” nu mă refer la demolarea în sine, ci la indiferenţă.

Nu mai are cine aduna gunoaiele de pe DN1 aprilie 21, 2009

Posted by vochina in Românica.
2 comments

Nu cred că am văzut vreodată mizerie mai mare pe DN1 ca astăzi. Cred că erau tone de gunoaie, fie în saci de plastic, fie aruncate pe câmp, lângă şosea. Plus câinii morţi, mulţi, incredibil de mulţi. Mai era mizerie şi altădată, dar nu chiar atât de multă. Ajung la radio, dau câteva telefoane şi aflu că nu mai are cine să strângă gunoaiele de pe DN1. Că a fost reziliat contractul cu firma care presta această activitate, deoarece Compania Naţională de Drumuri nu era mulţumită de prestaţia acesteia. Că aceeaşi companie (sucursala ei din Prahova) a trimis câţiva oameni din propria ogradă să mai strângă din gunoaie. Între noi fie vorba, nici că se vede acest lucru. Şi am mai aflat că urmează să se organizeze o licitaţie pentru desemnarea altei firme. Până atunci… Dar să fim optimişti, câmpiile patriei sunt întinse, deci sunt şanse destul de reduse ca sacii să ajungă fix în drum.