Week-end la Roma (III)

Ca să închei cumva “capitolul Roma”, mai postez câteva poze şi apoi mă apuc de treabă serioasă cu blogul ăsta pe care l-am cam neglijat.
Colosseumul – e impresionant, iar dacă vreţi să-l vizitaţi fără să staţi cu orele la coadă la tichet, mergeţi dimineaţa, pe la 9.00. Şi lumina e deosebită. Şi să nu aruncaţi biletul, e valabil şi pentru Forumul Roman.

De sus, de la Forum, Colosseumul se vede superb, cu tot cu furnicarul din preajmă. Dar tot acolo, sus, ai ocazia să vezi portocali şi măslini (foto 3).
Fontana di Trevi (4) – da, superbă, pe măsura reputaţiei, a povestirilor altora, a filmelor celebre în care a apărut ca decor, într-un fel. Seara e şi mai frumoasă, cu luminile acelea din apă. Şi aici e multă lume, dar am mers şi pe ploaie, dimineaţa şi am putut să o admir şi să o… aud, liniştită.
Podurile Romei (5), peste fluviul Tibru, sunt foarte vechi şi nu prea spectaculoase. Dar sunt plăcute, solide, serioase, cum spunea cineva. Mie mi s-au părut perfecte pentru un oraş denumit “Cetatea eternă”.
Columna lui Traian, Monumentul Unificării şi Piaţa Veneţia (6)- de aici pornesc toate drumurile importante spre majoritatea obiectivelor turistice. Columna lui Traian este deosebită, mai mică decât mă aşteptam, dar extraordinar realizată şi resturată, apoi. Scria cineva pe un alt blog că nu a reuşit să vadă dacii de pe Columnă. Eu i-am văzut, sunt acolo, mândri şi în bătălie, dar şi după înfrângere. O mândrie pe care urmaşii lor n-o mai au…
Parcul Borghese (enorm, superb, dacă ai ambiţie, poate reuşeşti să-l străbaţi într-o zi) şi Palatul Barberini (7)- aici e află Fornarina lui Rafael, dar şi o galerie de artă veche remarcabilă.
Panteonul (8) – te face să te simţi atât de mic şi neînsemnat…
Piaţa de Popolo (9) – iar poporul vine aici să o admire, să se bucure de monumente, fântâni, spaţiu şi… cafeaua de la terasele din apropiere. Încă îi simt aroma.
Şi totuşi, nimic nu se compară cu Vaticanul (foto 10 şi 11). Două ore am stat la coadă la tichete, dar a meritat. A meritat totul. Am mai scris o dată – Vaticanul te copleşeşte, iar la plecare, ceva din sufletul tău rămâne acolo. Cel puţin, mie aşa mi s-a întâmplat.
Castelul Sant Angelo (12) – a fost conceput ca un mausoleu, uneori mi se pare că arată mai bine în poze decât în realitate, dar de acolo de sus, de pe castel, vezi Roma în toată splendoarea ei.