Vochina’s Blog

Este consilier local de un an şi vreo trei luni, dar nu cred că i-am auzit de prea multe ori vocea la şedinţele CL. Rar, foarte rar deschidea gura şi atunci parcă avea o anumită teamă, abia auzeai ce spunea. În rest, stătea în umbra şefei de partid, Jenica Tabacu, votând cum stabilea aceasta. Ei bine, acum situaţia s-a schimbat şi nu am remarcat doar eu acest lucru. Adrian Piţigoi intervine în şedinţele Consiliului Local, iar intervenţiile sale sunt printre cele mai pertinente. S-a întâmplat atunci când s-a discutat despre suplimentarea creditului BCR, atunci când s-a pus problema camerelor video de… decor din zona Casei Cărţii, dar mai ales atunci când s-a vorbit despre problemele Spitalului Municipal. Adrian Piţigoi a propus o soluţie la care nu s-a gândit nimeni pentru ca spitalul să scape de contractul împovărător şi umilitor cu Romgermed: achiziţionarea, de către municipalitate, a unui laborator de analize pe care să-l foloseasca Spitalul Municipal cu costuri mult mai reduse decât cele impuse de Romgermed. Nu detaliez acum, ideea e că lui Piţigoi îi merge mintea şi încă bine, lucru pe care n-a vrut sau n-a putut să-l demonstreze până acum. Consiliul local Câmpina oferă puţine surprize plăcute. Pentru mine, Adrian Piţigoi este o surpriză plăcută. Şi sper să rămână aşa.

Bine, recunosc, s-ar putea să mă înşel şi să nu fi fost primarul Tiseanu cu maşina. Poate era Robert, şoferul. Ideea e că autoturismul a fost parcat “impecabil”, pe Strada Republicii, pe trecerea de pietoni de lângă sala de sport a Colegiului Grigorescu, blocând şi Aleea Smârdan. Fotografia mi-a fost trimisă de un cititor, care a fost pe fază.

Omul nu are nici o vină, e economist, director al Direcţiei Economice din cadrul Primăriei Câmpina şi vorbeşte în stilu-i caracteristic – adică în cifre şi dobânzi euribor. Aşa a vorbit şi la ultima şedinţă a Consiliului Local, ba mai era şi răguşit, pe deasupra. Răguşeala ca răguşeala, dar “euriborul” i-a băgat complet în ceaţă pe unii consilieri, clar depăşiţi de subiect. Un subiect important – suplimentarea creditului BCR de 1,35 milioane euro cu încă 675.000 euro. Subiect important şi destul de delicat, pe care puţini l-au înţeles şi în 2007, când s-a contractat creditul. Acum… cred că numărul celor care au priceput cum stă treaba cu rambursarea, dobânzile anuale, perioada de graţie şi negocierea “euriborului” a fost şi mai redus. Dar nici n-au întrebat.

Consiliul Local a aprobat alocarea a 2.000 de lei din fondul de rezervă bugetară pentru Florea Vasile Dadiloveanu. Cine este domnul în cauză? Viceprimarul comunei Mihai Bravu, judeţul Giurgiu. Un om grav bolnav, cu o tumoare pe creier. Urmează să fie operat în Germania. Operaţia e scumpă, 50.000 de euro, omul nu are bani, iar colegii săi au apelat la administraţiile din mai multe localităţi pentru strângerea sumei. Viceprimarul Ion Dragomir a propus 1.000 de lei. Fostul primar, Gheorghe Tudor, nu a fost de acord: “La valoarea noastră, ar trebui să dăm mai mult, ce să facă omul cu 1.000 de lei?!” Şi s-au dat 2.000 de lei. E un gest creştinesc, nimic de zis. Să-i dea Dumnezeu sănătate omului acela! Şi suma oricum e ridicolă, jenantă chiar. Dar “valoarea voastră” e nulă, domnilor consilieri! Au venit la dvs. părinţi disperaţi, din Câmpina, cu copiii la un pas de moarte, tineri câmpineni şocaţi de diagnosticul care le-a fost pus şi n-aţi dat un ban. Mai ţineţi minte discuţiile acelea? “Se creează un precedent periculos, o să vină toată lumea să ne ceară bani!” Acum nu s-a creat un precedent?

Dacă, de exemplu, ar fi venit cineva vreodată cu propunerea “măi fraţilor, haideţi să renunţăm la indemnizaţia pe o lună şi să ajutăm copilul ăsta, bărbatul ăsta, femeia asta!” Atunci, jos pălăria, mai ales că, pentru 99% dintre dvs, indemnizaţia aia de 500 lei e chiar mărunţişul mărunţişului. S-ar fi strâns nu 1.000 de lei, nu 2.000 de lei, ci 10.000 lei. Şi făcut din când în când, un astfel de gest v-ar fi ridicat mult în ochii câmpinenilor. Dar un astfel de gest nu a fost făcut niciodată… Şi dacă n-a fost făcut când se transmiteau la TV şedinţele de Consiliu, acum cu atât mai puţin.

La rectificarea bugetară de ieri, consilierii au aprobat alocarea a 10.000 lei pentru achiziţionarea unor căsuţe care să fie amplasate în centrul municipiului, de sărbători. Să scape Câmpina de mesele de lemn şi foliile de plastic. Nu se ştie cât costă o căsuţă, deci câte s-ar putea cumpăra de banii alocaţi. În mod sigur nu 40, acesta fiind numărul comercianţilor/bişniţarilor care, anul trecut, au cerut amplasament pentru comercializarea produselor specifice sărbătorilor de iarnă. Probabil, va fi bătaie pe căsuţe. Oricum, subiectul nu e nou. Consilierul Enache Dragomir vorbeşte despre căsuţe de astă-vară. Acum au fost aprobaţi banii. Eu ştiu că o căsuţă de genul ăsta costă de la 500 de euro în sus, până pe la 1.200 de euro (cea din imagine e 900 de euro, neîmpodobită). Dacă va negocia viceprimarul Ion Dragomir, poate scoate o căsuţă la 3-400 de euro. Dar tot nu pot fi cumpărate prea multe. Oare Atelierul de Reparaţii Străzi din cadrul Primăriei n-ar putea face nişte căsuţe. Că oamenii de acolo se pricep la aproape orice şi obiectul de activitate al atelierului nu se rezumă doar la străzi. N-ar fi mai ieftin?

De zece luni şi jumătate, Rafinăria “Steaua Română” stă. Angajaţii sunt tot în şomaj tehnic. Banii de la stat  au venit de vreo două luni, probabil s-au şi împărţit, dar treaba tot nu s-a reluat. Unii zic că, oricum, scopul a fost atins odată cu încasarea banilor de la stat, că e mulţumit şi patronatul, că sunt mulţumite şi firmele căpuşă, altceva nu mai contează. Alţii spun că va fi reluată activitatea, probabil la începutul anului viitor. Eu cred că e ceva putred la mijloc şi am mai scris despre asta. Am scris şi m-au certat “oamenii de bine”, că îmi dau cu părerea doar ca să mă aflu în treabă, că manipulez, ba chiar că iau bani ca să scriu (pe un blog personal!) că se doreşte îngroparea rafinăriei câmpinene. Am scris ceea ce am crezut eu, punând cap la cap informaţii din diverse surse. Şi continui să cred că rafinăria moare încet, dar sigur, că BCR nu refuză întâmplător să dea societăţii o scrisoare de garanţie, că Petrom nu refuză întâmplător să reia contractul şi, implicit, furnizarea, că statul român nu refuză întâmplător să acorde garanţie de stat etc. Zilele trecute, şi eu, şi alţii am primit o confirmare de unde nu se aştepta nimeni. Ministrul Economiei, Adriean Videanu, le-a spus reprezentanţilor rafinăriei că… nu ştie ce să le spună, că el crede că “există cineva care vă poartă sâmbetele!” O fi posibil ca Videanu să fie plătit ca să zică aşa ceva?!